Andreea: “Tabăra din Danemarca a fost ca și cum aș fi trăit altă viață”

Mihaela Toma 0
Andreea: “Tabăra din Danemarca a fost ca și cum aș fi trăit altă viață”

Stă încordată, privind mai mult în jos nu fiindc-ar fi timidă, ci pentru că, de când ai ei nu prea mai vor să știe nimic de ea, e obișnuită să fie arătată cu degetul la școală, printre copiii de aceeași vârstă. Ar vrea și parcă n-ar vrea să vorbească despre asta. Nu rostește niciodată nimic la întâmplare; își cântărește fiecare cuvânt, cu grijă, ca și cum fiecare frază spusă ar fi o chestiune de viață și de moarte. Este și firesc. Căci de acum, Andreea Marcu se consideră om mare: are 12 ani, dar se simte responsabilă la fel ca un adult.

De trei ani locuiește la Fundația Sfânta Macrina din București și mai că stă acolo ca într-o casă adevărată de om: primește mâncare bună, haine frumoase, cărți și jucării. Și are mulți prieteni. Dar nici ea nu-și dă seama cum se face că, atunci când îi e lumea mai dragă, o copleșește dorul de ai ei. Despre mama ne-a vorbit încet, șoptit, cu ochii umezi, cu pauze și lungi tăceri, ea singură și tristă, amestecată cu marea cu copii gălăgioși din curtea fundației: “Mama m-a adus aici, printr-o prietenă. Poate că ar fi vrut să mă țină acasă cu ea, dar nu-i ajungea salariul și pentru mine. Muncea mult și câștiga puțini bani. Așa că… ”.

Așa că într-o zi mama a început să se întrebe dacă nu cumva e mai bine pentru copilul ei să o încredințeze unei fundații. Și chiar a fost. De când cei de la fundație au inclus-o în proiectul “O șansă europeană pentru copiii din România”, Andreea s-a schimbat: a început să învețe mai bine și să-și facă planuri serioase de viitor. Iar taberele din proiect parcă i-au așternut o altă lume la picioare. “Tabăra din Danemarca m-a dat cel mai mult pe spate. A fost ca și cum aș fi trăit altă viață. Am văzut acolo oameni mai civilizați și mai buni decât aici, mult mai buni. Își vorbeau frumos, nu se călcau în picioare unii pe alții, se respectau”, ne spune. Iar acum, brusc, a început să și viseze: închide ochii și se imaginează elevă la liceul economic, apoi studentă la facultatea de drept și într-un final, o avocată de mare succes. Își dorește să ajute oamenii. Dar nu pe toți: “Doar pe cei care merită”.

 

Leave A Response »