Andrei şi Emanuel dintr-a IX-a, specialişti în «ploi de aur» şi cristale

Mihaela Toma 1
Andrei şi Emanuel dintr-a IX-a, specialişti în «ploi de aur» şi cristale

Elevul Andrei Caisim dintr-a IX-a are un chip de puştiulică, dar toată ziua visează numai „combinaţii de atomi şi molecule”. Colegului de clasă, Emanuel Păcurar, nu mai reuşeşte nimeni să-i scoată din cap că trebuie neapărat să ajungă doctor sau genetician. În pauza mare, colegii lor bat mingea în curtea şcolii; ei, însă, dau fuga în laboratorul de chimie, să fabrice… cristale artificiale sau „ploi de aur”.

Sâmbătă dimineaţa nu se joacă ore întregi pe calculator, nu pierd vremea pe messenger. Tot la şcoală trag: îşi aruncă ghiozdanele în bancă şi se grăbesc spre laborator. Când se văd cu eprubeta în mână devin atât de serioşi, încât zici că sunt chimişti cu diplomă. Măsoară concentraţii, cristalizează, cântăresc, prepară, iau temperatura. Asta fac de câteva luni de zile în fiecare sâmbătă, de când au fost implicaţi în campania „Descoperă” a proiectului „O şansă europeană pentru copiii români”.

„Păsăreasca” de chimişti. Cum conversează bobocii în laborator

Pe boboci i-am cunoscut „acasă” la ei, în laboratorul Colegiului Traian Lalescu (Hunedoara). Cercetau cu penseta nişte cristale artificiale, să vadă cât au mai crescut, şuşotind ceva ce înţelegeau numai ei. Andrei întreba ceva de „sulfatul de nichel heptahidratat”, Emanuel îi răspundea cu un: „Hm! da, aşa ziceam şi eu de sulfatul de cupru pentahidratat”.

Ce să pricepi din păsăreasca asta? De abia reuşeşti să pronunţi. Nici colegii lor de clasă nu pricep mare lucru. Când am cerut explicaţii, cei doi au zâmbit. „Ok, hai să vă explic mai simplu, să înţelegeţi. Noi aici amestecăm lichide şi peste o lună ne trezim cu pietre. Pietrele – cristalele artificiale, adică – cresc singure în soluţii… în lichide, adică. Aceasta se numeşte tehnica evaporării lente. Prin ea am obţinut în laborator o grămadă de cristale”. Şi la înşiră pe toate: alaun de potasiu şi aluminiu, bicromat de potasiu, sare Rochelle, alaun de potasiu şi crom, alaun de potasiu şi aluminiu dopat cu crom. Arată ca nişte pietre ciudate, colorate. Unele sunt roşii, altele – albastre, verzi, turcoaz, mov, maro şi negre. Seamănă cu bijuteriile.

Premii pentru cristale artificiale cu nume imposibile

Apoi, copiii ne vorbesc iar ca din cărţi: „Ei bine, folosind tehnica precipitării în medii gelificate am reuşit să obţinem cristale de hidroxid de magneziu. Iar prin tehnica răcirii lente am obţinut mici cristale stratificate de iodură de plumb”.

Cu cristalele lor artificiale fabricate în „Descoperă” au luat şi două premii: locul unu la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice “Chimia, prieten sau duşman” şi Premiul Societăţii de Chimie din România la Simpozionul Naţional cu acelaşi nume.

Cum le-a intrat în sânge microbul chimie nu ştie nimeni. Familiile lor n-au nici o legătură nici cu cercetarea, nici cu chimia. Emanuel mai are încă patru fraţi şi toţi cei şapte membrii ai familiei locuiesc într-un apartament micuţ cu două camere. După ce părinţii plătesc ratele la bancă, mai rămân 158 de lei de căciulă – venit pe membru de familie, cum ar veni. Andrei e un pic mai înstărit, căci la el venitul pe membru de familie este dublu. Mai are încă doi fraţi, iar tatăl e plecat la muncă în Spania.

Care este “reţeta” ploii de aur

„Surprinzător, dar Andrei şi Emanuel au avut foarte, foarte multă răbdare pentru nişte băieţi. Şi cu fetele am crescut cristale sâmbătă dimineaţă, la «Descoperă», dar ele s-au plictisit repede. În schimb, ei s-au înfiinţat în laborator în fiecare zi, să vadă cât le-au mai crescut cristalele în lichid”, ne spune Luminiţa Nistor, profesoara de chimie.

Emanuel vrea să ne prezinte „reţeta” de piatră vânătă pentru care au luat premiu. O zice firesc, dintr-o suflare: “Se prepară o soluţie săturată de piatră vânătă şi se lasă câteva zile. Apoi, pur şi simplu din soluţie se formează pe fundul vasului câteva cristale triclinice albastre. Ele pot fi folosite pentru cristalizare prin tehnica evaporării lente, suspendate cu ajutorul unui fir, sau se pot lăsa pe fundul cristalizorului, la o oarecare distanţă unele de altele. În timp, soluţia am împrospătat-o mereu cu cantităţi noi. Ei bine, în trei luni am obţinut aceste cristale pe care le vedeţi”. Şi ne arată câteva cristale albastre, ceva mai mici decât o cutie cu chibrituri.

Cam la fel au preparat şi cristalele de piatră acră (alaun de potasiu şi aluminiu). Aici, însă, când au pregătit soluţia, băieţii au fost foarte grijulii ca temperatura să nu depăşească 60 de grade. Piatra acră nu e doar frumoasă, ci şi practică, fiind un adevărat deodorant natural. Plus că bărbaţii o pot folosi şi pentru bărbierit.

Însă când au fabricat “ploaia de aur” au reuşit să lase toată şcoala cu gura căscată. Andrei ne arată urmele experimentului: un fel de eprubete cu praf de aur pe pereţi. Ştiinţific, acestea se numesc cristale de iodură de plumb. „Într-un pahar Berzelius am introdus 50 mililitri de soluţie, până am observant că s-a format un precipitat amorf de iodură de plumb. Am decantat şi am adăugat apa distilată fierbinte, apoi am încălzit până ce precipitatul s-a dizolvat complet. La urmă am lăsat să se răcească lent, iar la final deja se formaseră mici foiţe de aur. Iodură de plumb, de fapt”, ne explică Andrei.

Visul secret al celor doi: să cristalizeze un întreg apartament!

Şi asta nu e tot. Au extras cafeină din cafea, fier din fulgii de porumb, iar experimentele continuă. Acum se gândesc cum să facă să-şi creeze propriile celule solare. Iar de la o vreme au început să se întrebe dacă nu cumva ar putea şi ei să realizeze vreodată ceva similar cu ce a reuşit artistul Roger Hiorns.

În 2008, acesta a creat la Londra un cristal artificial dintr-un întreg apartament părăsit, astfel: l-a hidroizolat şi l-a umplut pe tot cu 75.000 de litri de sulfat de cupru. După câteva săptămâni, acesta a cristalizat pe pereţi, pe tavan şi pardoseală, rezultând o adevărată operă de artă pe care artistul a numit-o „Sechestrarea”.

One Comment »

  1. mircea 17 March 2013 at 19:00 - Reply

    Foarte interesant. Acesti copii trebuie promovati si ajutati sa se dezvolte. Cu ajutorul lor Romania poate va ajunge la nivelul de tehnologie germana sau americana. Daca un meltean din fotbal castiga 20000 euro /luna fara sa produca nimic, un inginer care ar putea inventa ‘lucruri’ care vor ajuta milioane de oameni sa traiasca mai bine este tratat cu dispret. Eu zic ca ne meritam din plin guvernantii mediocri care ne conduc si viata pe care o ducem.

Leave A Response »