Florentina, copilul nimănui: “Vreau carieră. Am încredere în destinul meu”

Mihaela Toma 0
Florentina, copilul nimănui: “Vreau carieră. Am încredere în destinul meu”

Când s-a văzut singură pe lume, fără mama și fără tata, Florentina F. și-a promis că n-o va doborî nimic. A împlinit 17 ani acum și e un pic nerăbdătoare – un singur an o mai desparte de ținta pe care și-a propus-o acum multă vreme: „La vârsta de 18 ani voi fi suficient de pregătită să iau singură viața în piept”. Curajos scop pentru o tânără a nimănui, nedorită de nici unul dintre părinți!

“Dacă tu, mamă, nu mă cauți, n-am să te mai caut nici eu!”

Povestea Florentinei începe trist, când acum câțiva ani mama și tata s-au despărțit, pasând-o de la unul la altul. “Fiecare spunea că celălalt ar trebui să aibă grijă de mine. Și au tot continuat să arunce vina unul pe altul până când am ajuns să locuiesc cu cei trei frați mai mari, într-un apartament. Dintre toți frații mei, doar eu fac liceul. Ceilalți au câte cinci clase sau câte șapte, opt. Ei bine, după despărțirea lor, mama s-a mutat la concubinul ei care nici până astăzi nu știe că ea are patru copii, iar tata, într-o baracă, la serviciu. El lucrează la o firmă care vinde pământ de flori, iar mama e femeie de serviciu, dar nici asta nu e o chestie prea stabilă pentru ea. În toată vremea asta m-a căutat foarte rar. Așa că într-o zi mi-am spus: foarte bine, dacă tu, mamă, nu mă cauți, n-am să te mai caut nici eu!”, ne povestește fata.

Cum se gospodăresc copiii abandonați

Avea 14 ani când a sosit la Fundația Sfânta Macrina și, spune ea, era mult prea timidă și prea înfricoșată de tot ce întâlnea în cale. “Abia acum am realizat cum eram atunci: un copil atât de naiv, încât credeam că tot ce zboară se mănâncă. Și nu știam mai nimic, cultura mea generală era la pământ. Apoi, încet, încet, profesorii și supraveghetorii de aici m-au învățat să vorbesc frumos și mi-au arătat că lumea nu e așa cum pare și că trebuie să fiu mereu atentă la oamenii din jur și la tot ce întâlnesc în cale”, mai spune Florentina. De când locuiește la fundație și-a luat în serios rolul de tânără cu responsabilități: le ajută la teme pe fetele mai mici, le învață să se îmbrace frumos și să fie îngrijite și, în general, face cam tot ce-ar face o soră mai mare pentru mezinii familiei. Tocmai de aia își și împarte dormitorul cu șase fetițe mai mici – ca să le ajute și să le fie alături tot așa cum părinții ei n-au avut niciodată grijă de ea.

 

Tabăra din Danemarca, o pagină de basm

Astăzi Florentina este elevă în clasa a zecea la Creație Vestimentară (Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi) și se pregătește intens pentru viitoarea ei profesie de creator de modă. A terminat un curs de coafeză cu nota 10, iar acum visează și la alte cursuri de beauty și stil, chiar dacă deocamdată n-are bani să le facă. Dar știe sigur ce i-ar cere peștișorului de aur, dacă i s-ar așterne în clipa aceasta la picioare: “Vreau carieră. Am încredere în destinul meu”. De aceea înscrierea în proiectul “O șansă europeană pentru copiii din România” a fost un pas înainte pentru ea. “De la 5 și 6, cât aveam înainte la română, acum, după meditațiile din proiect, am ajuns la 9 și 10. Asta fiindcă avem profesori foarte buni care ne vorbesc deschis, știu să explice și chiar avem un dialog, în adevăratul sens al cuvântului. Ne explică totul pe înțelesul nostru și avem curaj și noi să întrebăm ce nu înțelegem. Sigur, altfel n-aș fi avut niciodată bani să-mi plătesc singură meditațiile. Una peste alta, mi se pare că învăț în fiecare zi ceva nou. Și cred că acasă n-aș fi învățat atât de multe lucruri ca aici”, adaugă Florentina.

Iar experiența taberei din Danemarca – parte din același proiect – i-a arătat o lume ca din basme, pe care ea, copilul sărac al nimănui, nu și-o imaginase niciodată ca fiind reală: “Nu pot să uit casele mici și cochete din Danemarca, fiecare cu flori la geam. Părea totul impecabil, părea din altă lume. Și parcă până și florile-ți zâmbeau”. Și brusc, atunci a simțit că viața ei cenușie ca o poză alb-negru începe să prindă un pic de culoare.

Leave A Response »