Roxana dintr-a zecea ne explică de ce școala a ajuns un mall

Mihaela Toma 0
Roxana dintr-a zecea ne explică de ce școala a ajuns un mall

 

„Am văzut copii care locuiesc departe de școală și n-au cu ce ajunge… iar ministrul le-a dat biciclete, să meargă cu ele la școală, nu contează că e viscol, lapoviță și noroi

Are 16 ani și știe exact ce va face în viață: va fi programator într-o țară străină, fiindcă “e o meserie de viitor”. Roxana, clasa a XI-a, dintotdeauna premiantă, este unul dintre adevărații copii deștepți ai României. Învață la Colegiul Național de Informatică Traian Lalescu din Hunedoara și a impresionat pe toată lumea cu perseverența sa. Este cea mai bună din clasă, iar la română, la informatică și la biologie merge la olimpiadă doar pentru …  experiență. A intrat la liceu prima, fără nici o meditație.

“Este foarte simplu să ai performanțe fără meditații. Trebuie doar să înveți constant. Nu înveți săptămâna asta de rupi și nu mai știi de capul tău și săptămâna viitoare nu mai faci nimic. Eu am ajuns acum să mă gândesc deja la job, de aceea știu când trebuie să învăț și pentru ce anume. Adică, nu învăț la geografie cum învăț la română, fiindcă știu că o să-mi trebuiască mult mai mult româna. Dar învăț de 10 la matematică, la informatică și la chimie fiindcă, din nou, știu că astea mă vor ajuta la angajare”. Pe lângă cursuri, meditații și olimpiade, reușeste de două ori pe săptămână să-și facă timp și pentru orele de pian și canto. Nu s-a plâns niciodată că muncește mult sau că nu mai are timp de promenade, pur și simplu i se pare firesc să-și cheltuiască întreaga sa energie pe studii.

În ciuda ambițiilor ei, părinții, oameni modești cu lefuri mici (mama croitor de încălțăminte în fabrică și tata, lucrător în construcții), au învățat-o să nu alerge după bani și carieră cu orice preț. “Ținta mea este să am o familie fericită. De pildă, nu pot să zic că eu și cu ai mei stăm într-un palat, dar suntem fericiți cu ce avem. Nu mergem în Tahiti în vacanță și nu avem Porsche în fața casei, dar suntem o familie unită”, adaugă Roxana.

Din cugetările unei eleve de clasa a XI-a: “Există foarte mulți profesori care nu-și merită diploma”

În ultimii trei ani, aproape că n-a irosit nici o zi de sâmbătă din viața ei. Ca beneficiar al proiectului “O șansă europeană pentru copiii din România face, alături de alți colegi, un fel de “școală de week-end”: adică meditații și experimente gratuite în laboratorul de fizică al Colegiului, cu profesorul Mircea Nistor. Poate că nu și-ar fi sacrificat zilele ei libere, dacă la primul curs nu ar fi găsit în laboratorul de fizică un răspuns simplu la o întrebare complicată – “Cum transporți apa într-un coș?”. “Îl îngheți”.

“Nu-i nici un sacrificiu; sâmbăta, decât să stau să dorm până la 11, mai bine vin să învăț ceva. Domnul profesor vine și el de drag. Vedeți, există în România oameni care vor să transmită mai departe ceea ce știu.  Altfel, dacă ajungi sus și ții cunoașterea doar pentru tine, ajungi într-un punct mort. O să fii doar tu fericit și după aia ce se întâmplă”, zice Roxana. Are ea o filozofie a ei despre școală și vremuri: uneori i se pare că școala românească a ajuns un fel de … mall. Iar vina, crede ea, o poartă un sistem întreg, perpetuat de ani. Un subiect care o pasionează pe Roxana, și pe marginea căruia ar putea ține adevărate discursuri. A citit, s-a informat, a urmărit știrile, iar acum zice că știe ce spune.

„Eu m-am gândit așa: că există foarte mulți profesori care nu-și merită diploma, și apoi se întreabă de ce pică elevii bacul. Este atât de simplu, tocmai fiindcă profesorii nu sunt bine pregătiți, sunt nonprofesioniști. Nu la noi la școală, unde avem profesori foarte buni, ci la modul general. Am văzut la știri copii care locuiesc departe de școală și n-au cu ce ajunge… iar ministrul le-a dat biciclete, să meargă cu ele la școală, nu contează că e viscol, lapoviță și noroi. Mie una mi se pare absurd. Și mai sunt unii, am văzut la știri, merg la școală claie peste grămadă. 40 de oameni într-un microbuz de 16 locuri.

Tot auzim de violuri, sex și agresiuni în școală. Se aruncă vina numai pe profesori, dar nu se iau în calcul și părinții. Mă uit la colegii mei și îmi dau seama că părinții lor sunt atât de prinși de probleme, încât nu mai au timp pentru proprii copii. Și poate că își imaginează că înșiși copiii lor trebuie să-și facă singuri educația la școală. De aceea ajungi să vezi copii mici cu telefoane după ei. De pildă, mă uitam la copii de clasa întâi și a doua de la noi – toți erau cu nasu-n telefon, toți!  Și mergeau așa pe scări și culmea, nu se împiedica nici unul. Dar clar, lucrurile trebuie schimbate”.

 

Nu să stai, să scrii și în mijlocul orei să se crape masa cu tine”

Ea, dacă ar deveni politician și ar putea vota legi, în primul rând ar schimba în școală sistemul de notare. Fiindcă, mai zice ea, „aproape toți copiii au ajuns să fie interesați de note, și nu de ceea ce știu ei de fapt”. Apoi, ar schimba mobilierul vechi din școli.

„Nu să ai Capela Sixtină pictată în clasă, dar să fie toate la un nivel decent. Am văzut undeva în Norvegia, o școală care arăta ca un mall. Nici chiar așa, dar condiții normale, să poți totuși să stai iarna fără mănuși în clasă. Apoi, să fie curat, mobilierul să nu fie stricat… nu să stai, să scrii și în mijlocul orei să se crape masa cu tine…  care oricum era ruptă de doi ani.  Iar manualele digitale despre care tot vorbesc ei că trebuie introduse… dacă nu se mai folosește atâta hârtie, poate va fi ok. Însă nimeni nu s-a gândit că acei copii care au probleme cu vederea nu pot sta numai cu ochii-n tabletă. Sau în Moldova, unde n-au nici căldură, cum să ajungă iPad-urile? Am câteodată impresia că în România degeaba mai există oameni care doresc să schimbe lucrurile și să construiască pentru oameni. Ei sunt atât de puțini, încât se pierd în mulțime”.

Toate acestea, plus multe altele, sunt motivele pentru care ea și-a plănuit încă de acum câțiva ani să părăsească România. Nu de tot, ci numai cât să învețe și să descopere, ca să revină acasă și, poate, să schimbe o parte din lucrurile care o deranjează acum.

Leave A Response »