Şcoala altfel

Caterina Nicolae 0
Şcoala altfel

Am intalnit un copil care nu ştia adunarea şi scăderea. Trecea în clasa a treia. O fetiţă brunetă, cu ochii mari, negri , lipicioasă, guralivă, fără astâmpăr. Se descurca cu numerele cât putea să folosească degetele de la mâini. Cifrele mai mari o încurcau. Îşi păcălise învăţătorii cu zâmbetul omului sigur pe sine şi memorând temele de acasă.  Şi pe mine m-a păcălit. Când am verificat temele pentru scoală, calculele de pe hârtie erau impecabile. Am întrebat-o pe sărite, a răspuns după ce a stat un pic pe gânduri ca şi când ar fi adunat şi ar fi scăzut atunci. Am prins-o când am citit greşit de pe foaie şi, totusi, micuţa mi-a dat rezultatul corect. Mă întreb ce necesită un efort şi o inteligenţă mai mare: să memorezi şiruri de numere şi să reuşeşti să-i păcăleşti pe cei din jur ani în şir sau să înveti adunarea şi scăderea? Eu nu ştiu răspunsul la această întrebare.

Fetiţa mi-a povestit că în clasa I învăţătoarea nu a avut timp şi răbdare să îi raspundă la întrebări. Ar fi vrut să poata vedea cu ochii minţii cifrele mari. Ce înseamna 100? Dar 103? Atunci i-ar fi fost uşor să se joace cu ele cum adună şi scade pe degete. Apoi, a venit altă doamna învăţătoare. Toţi copiii ştiau să facă adunări şi scăderi. Ea nu a vrut sa fie altfel, mai proastă.

I-am spus ca nu se poate să nu înveţe să adune şi să scadă. De ce?, m-a întrebat micuţa. Ce să-i spun? Că aşa trebuie? Că toată lumea ştie? Că nu poţi să mergi mai departe la şcoală? O şi vedeam înşirând: de ce trebuie, şi ce dacă ştie toată lumea, şi la ce  foloseşte şcoala?

Fetiţa se uita la mine, aşteptând un răspuns. E penibil să intri în panică când nu gaseşti un răspuns convingător pentru un copil care te fixează cu ochii negrii, mari? Probabil. Dar în clipele de panică mi-am amintit brusc câte întrebări aveam şi eu la varsta ei. La foarte puţine mi-au răspuns adulţii, atunci. La câteva am gasit singură răspunsul. Cele mai multe s-au pierdut – am acceptat regulile şi le-am uitat.

“Vrei să ştii ce inseamnă 100? Îţi aduci aminte jucăria pe care ţi-ai dorit-o cand am fost la piata? Costa 120 de lei. Daca ai 100 ar trebui sa stii cati bani ti-ar mai trebui ca sa o cumperi. Dar daca tu nu inveti adunarea si scaderea nu ai cum. “

Intr-o amiaza micuta a inceput sa faca singura socoteli. Am umplut un castron cu boabe de mazare si a inceput sa adune sis a scada, boaba cu boaba. A inceput sa simta cifrele mari.

A fost o scoala altfel. Cine a gresit?

Leave A Response »