Sondaj: Abandonul şcolar prin ochii profesorilor

Lamura 0
Sondaj: Abandonul şcolar prin ochii profesorilor

Abandonul şcolar prin ochii profesorilor

  • “Când am mers acasă la unul dintre copiii care au abandonat şcoala, tatăl ne-a primit cu «Ce căutaţi la uşa mea? Hai, verde!»”
  • “Pentru că nu şi-a trimis copilul la şcoală a plătit doar o amendă la Poliţie.”
  • “Mama e dependentă de alcool şi îşi aminteşte să trimită copilul la şcoală doar când se apropie ziua de primit bursa şcolară”
  • “Familia, în ultimii ani, nu mai este interesată decât de păstrarea locului de muncă, neglijându-şi copilul.”
  • Familia nu se implică în sprijinirea elevului pentru a urma şcoala, acceptă orice compromisuri numai pentru a nu “supăra” copilul. Există şi exemple din familie – fraţi, surori mai mari care au reuşit în viaţă cu o pregătire mediocră.”
  •  “Eu consider ca formă de abandon şcolar şi lipsa de interes a elevului, care, deşi prezent fizic în clasă nu manifestă interes pentru activităţile desfăşurate, nu-şi pregăteşte lecţiile, temele, nu învaţă. Neparticiparea la actul instructiv-educativ din timpul şcolii reprezintă pentru mine tot abandon şcolar.”
  • “Cei care abandonează şcola vor munci prost, pentru că nu s-au format responsabili, ordonaţi, disciplinaţi, punctuali etc, deci vor suferi pierderi economice sau vor provoca pagube economice acolo unde vor lucra.”
  • “În cazul abandonului unui copil, şcoala nu poate da decât sfaturi care, de multe ori, sunt primite cu răutate de către familie –«Este prostul nostru».” 

Mergilascoala.ro vă prezintă experienţele unor profesori din Olt confruntaţi cu abandonul şcolar al elevilor lor – cauzele care au determinat copii să nu mai meargă la cursuri şi consecinţele acestui fapt.

  • Ce îi determină pe elevii cu care lucraţi / aţi lucrat să părăsească şcoala?
  • Elena Tunaru, profesor învăţământ primar, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Din perspectiva mea, abandonul şcolar este cauzat, în primul rând, de nepăsarea părinţilor, care nu realizează faptul că propriul lor copil trebuie să fie o prioritate, indiferent de greutăţile familiei!

Sărăcia ocupă unul dintre locurile de frunte pe lista cauzelor de abandon, în ultimii ani câştigând teren, din păcate. Nu am avut, la clasă, abandon cauzat de lipsurile materiale, dar sărăcia unor familii este din ce în ce mai apăsătoare. Voi relata câteva cazuri  cu care m-am confruntat ( pentru discreţie, voi folosi nume fictive).

  • Unul dintre cazurile “fericite”, să-i spunem, de abandon înregistrat doi ani la rând, l-am întâlnit acum câţiva ani. Ana, elevă în clasa a II-a, provenită din repetenţie prin abandon, a revenit la şcoală, păstrându-şi acelaşi obicei ca şi în anul anterior – după câteva luni de şcoală, în care obţinuse rezultate bune la învăţătură, a abandonat, brusc, fără un motiv întemeiat.

Cauza abandonului repetat? Să vă spun care a fost atitudinea tatălui, când, împreună cu directoarea şcolii, am mers acasă la ea pentru a discuta cu părinţii. Citez: “Ce căutaţi la uşa mea? Hai, verde!” Am fost, practic, gonite din curte, fără drept de apel. A încuiat poarta sub nasul nostru şi a dispărut în casă, interzicându-i soţiei sale să vorbească cu noi. Pe Ana nici măcar nu am văzut-o! M-am simţit neputincioasă şi, pe deasupra, penibil! A plătit o amedă “subţire”, la Poliţie, pentru refuzul de a-şi trimte copilul la şcoală şi…cam asta a fost tot. Am aflat de la vecini că familia avea obiceiul să doarmă până pe la zece dimineaţa…

Când nu se poate discuta cu părinţii, ce se poate face?

Repetând pentru a treia oară clasa a II- a, ştiind că este ultimul an “de graţie”, Ana a avut o frecvenţă normală şi rezultate şcolare neaşteptate – a luat premiul al III-lea!

Fata este acum în clasa a VI-a şi ia, în continuare,premiu. A pierdut, însă, doi ani din viaţă, din cauza unor părinţi iresponsabili.

  • Maria şi Ion, fraţi, patru ani diferenţă de vârstă, rromi, săraci. Amândoi elevii mei, în serii diferite. Tatăl decedat, mama analfabetă, alcoolică, fără loc de muncă. Maria a avut câteva tentative de abandon. Prin firea ei mai docilă şi printr-o colaborare a şcolii cu mama (destul de greoaie), a reuşit să termine clasa a VI-a. Într-a VII-a s-a măritat!

Ion, analfabet şi repetent în clasa a II-a (în clasa întâi nu e voie să lăsăm repetenţi). Repetă clasa a II-a cu mine, promovează, prin ore suplimentare de alfabetizare. Chiuleşte, minte, fură, bate…ne străduim din răsputeri să-l “integrăm”, să-l recuperăm! Fără sprijinul familiei nu avem şanse prea mari, iar mama e din ce în ce mai greu de găsit, de abordat (dependenţa ei de alcool s-a acutizat). Şi-aminteşte să-l trimită la şcoală doar când se apropie ziua de primit bursa socială! Şi mai vine el, din când în când, pentru distracţie! Uneori, îl mai caută Poliţia pe la şcoală…

În clasa a III-a, după absenţe cu nemiluita, rămâne iar repetent. Anul acesta, în clasa a IV-a, după câteva vizite răzleţe,  abandonează şcoala, îmi spune învăţătoarea lui. Credeţi că mai poate fi adus înapoi? Rămâne de văzut!

  • Oanţă Constanţa, profesor, Olt

Abandonul şcolar are cauze multiple:

  1. dezinteresul familiei şi al elevilor pentru şcoală;
  2. unele familii nevoiaşe nu-şi pot susţine financiar copiii;
  3. dezinteresul societăţii în ansamblu pentru pregătirea generaţiilor viitoare (burse sociale care să-i ajute efectiv pe părinţi pentru compensarea lipsurilor materiale);
  4. concepţia greşită a unor familii că şi fără şcoală te descurci în viaţă;
  5. plecarea unor părinţi în străinătate; copiii rămân nesupravegheaţi (la rude, bunici, prieteni). 
  • Stoica Marian, profesor şi director, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Climatul din familie, dezinteresul părinţilor şi lipsa de educaţie a acestora sunt principalele cauze ale abandonului şcolar.

  • Pirnă Mariana, profesor învăţământ primar, Olt

Părăsirea şcolii de către elevi porneşte de la mediul familial. Lipsa de interes a familiei pentru asigurarea condiţiilor necesare frecventării şcolii de către copil, neimplicarea familiei în actul instructiv-educativ al şcolii, lipsa colaborării familiei cu şcoala duc la abandon şcolar. Familia, în ultimii ani, nu mai este interesată decât de păstrarea locului de muncă, neglijând copilul şi implicit relaţia familie-şcoală.

  • Olaru Alexandru, profesor învăţământ primar, Olt

Familia nu se implică în sprijinirea elevului pentru a urma şcoala, acceptă orice compromisuri numai pentru a nu “supăra” copilul. Există şi exemple din familie – fraţi, surori mai mari care au reuşit în viaţă cu o pregătire mediocră.

  • Când anume consideraţi că un copil a abandonat şcoala?
  • Elena Tunaru, profesor învăţământ primar, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Abandonul şcolar reprezintă încetarea frecventării cursurilor şcolare, renunţarea elevului la dreptul său la învăţătură. Schimbarea deciziei sub influenţa unor factori interni şi, mai ales, externi (aici fiind necesare măsuri guvernamentale, alături de implicarea şcolii şi a societăţii civile), prin revenirea elevului la şcoală, duce la reînmatricularea lui, cu condiţia ca vârsta elevului să nu depăşească cu mai mult de trei ani vârsta clasei.

Există  situaţii şi momente diferite de abandon şcolar, astfel:

  1. abandon pe parcursul clasei întâi, echivalent cu analfabetismul;
  2. abandon după încheierea unui ciclu de învăţământ (după clasa a IV-a / a VIII-a);
  3. abandon  înainte de încheierea unui ciclu de studii;
  4. abandon ca urmare a repetenţiei (elevul repetent renunţă, în anul următor, la şcoală);
  5. frecvenţă neuniformă, absenţele repetate devenind din ce în ce mai dese, manifestându-se, în cele din urmă, abandonul.
  • Oanţă Constanţa, profesor, Olt

Abandonul şcolar reprezintă nefrecventarea cursurilor şcolare din cauza dezinteresului familiei şi chiar al comunităţii din care copiii fac parte. Lipsa bunurilor materiale îi determină să se simtă inferiori faţă de colegii şi de aceea preferă să se izoleze de aceştia.

  • Stoica Marian, profesor şi director, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Numai când elevii nu frecventează deloc cursurile unui an şcolar şi nici nu se mai prezintă la cursuri în noul an şcolar sau în anul şcolar următor, depăşind astfel cu doi ani vârsta clasei.

  • Pirnă Mariana, profesor învăţământ primar, Olt

Abandonul şcolar se manifestă prin părăsirea de către elev a şcolii. Eu consider ca formă de abandon şcolar şi lipsa de interes a elevului, care, deşi prezent fizic în clasă nu manifestă interes pentru activităţile desfăşurate, nu-şi pregăteşte lecţiile, temele, nu învaţă. Neparticiparea la actul instructiv-educativ din timpul şcolii reprezintă pentru mine tot abandon şcolar.

  • Olaru Alexandru, profesor învăţământ primar, Olt

Un copil poate abandona şcoala:

a)    direct – refuză să mai participle la cursurile şcolare, indiferent de consecinţele pentru el şi familie;

b)    indirect – participă la cursurile şcolare, dar nu se pregăteşte, manifestă un total dezinteres pentru orice activitate; fizic este la şcoală, mental lipseşte.

În ambele cazuri, responsabilitatea revine familiei. Şcoala nu poate da decât sfaturi care, de multe ori, sunt primite cu răutate de către familie – “Este prostul nostru.”

  • Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai grave consecinţe ale abandonului şcolar pt. viitorul unui copil?
  • Elena Tunaru, profesor învăţământ primar, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Consecinţele abandonului şcolar, pentru viitorul copilului (şi nu numai!), indiferent ce formă ar îmbrăca ele, nu pot fi decât grave:

  1. după caz, analfabetism, incultură, subdezvoltare intelectuală şi morală, toate se vor răsfrânge nu doar asupra individului, ci şi a întregii societăţi, înfrânând progresul social şi afectând nivelul de civilizaţie;
  2. vor întâmpina greutăţi în găsirea unui loc de muncă şi, implicit, în întreţinerea unei familii;
  3. vor munci prost, pentru că nu s-au format responsabili, ordonaţi, disciplinaţi, punctuali etc, deci vor suferi pierderi economice sau vor provoca pagube economice acolo unde vor lucra;
  4. vor perpetua dezinteresul faţă de învăţătură şi comportamentele inadecvate în rândul copiilor lor, prin modelul negativ oferit în calitate de viitori părinţi;
  5. vor fi lipsiţi de respect şi consideraţie din partea unor membri ai societăţii, marginalizaţi, folosiţi, manipulaţi, înşelaţi, exploataţi;
  6. pot deveni, cu uşurinţă, victime ale dependenţei de alcool şi droguri sau pot ajunge la  prostituţie;
  7. unii pot ajunge la delincvenţă juvenilă şi infracţionalitate, pierzându-şi libertatea sau chiar viaţa, în cazuri de manifestare violentă.
  • Oanţă Constanţa, profesor, Olt

Consecinţele abandonului şcolar:

  1. copiii care abandonează şcoala rămân neşcolarizaţi;
  2. încadrarea în câmpul muncii le este dificilă;
  3. copiii deveniţi tineri rămân cu o personalitate neconsolidată prin instrucţia şi educaţia din timpul şcolarizării;
  4. viitorul acestor copii este nesigur, ei sunt mai târziu oameni slabi, influenţabili, eventual viitori infractori.
  • Pirnă Mariana, profesor învăţământ primar, Olt

Cele mai grave consecinţe ale abandonului şcolar în viaţa unui copil sunt:

  1. copilul rămâne analfabet;
  2. lipsa unor cunoştinţe de bază;
  3. lipsa unui loc de muncă;
  4. creşterea infracţionalităţii.
  • Stoica Marian, profesor şi director, Şcoala cu clasele I – VIII, Curtişoara, Olt

Un copil care abandonează şcoala are şanse reduse de a se integra social şi etic; predispoziţia la o viaţă de familie dezorganizată şi la infracţionalitate

  • Olaru Alexandru, profesor învăţământ primar, Olt

În urma abandonului şcolar copilul rămâne cu o pregătire mediocră ceea ce poate duce la apariţia de comportamente delicvente; la lipsa unei calificări, care va limita posibilitatea găsirii unui loc de muncă; la o viaţă dezordonată

 

Leave A Response »